Fragmentarea sufletului
Ți s-a întâmplat să-ți simți corpul înghețat? Sau să te simți confuz, nehotărât în viața ta? Să simți că nu ai sens? Sau pur și simplu să simți o tristețe profundă care zici că nu se mai termină? Te simți blocat în mai multe aspecte ale vieții? Ei bine, când ne simțim astfel și nu înțelegem de ce, de cele mai multe ori cauza este o traumă.
Când ajungem să ne comportăm irațional, aparent fără motiv, ceva țipă tare în interiorul nostru și cere atenție. Este o nevoie și corpul nostru ne poate indica mereu acest lucru, mai ales dacă învățăm să-l ascultăm. De multe ori, la bază se află o traumă ascunsă. În diferite momente ale vieții ajungem să ne fragmentăm, să ne spargem în bucăți, să pierdem din noi părți importante și poate apărea o stare de gol sau de vid. Ne putem simți fără sens, singuri, blocați. Putem să simțim frica sau fim neajutorați. Oricâte eforturi am face, pare că nu este de ajuns și ajungem mereu în același punct. Traumele pot surveni din abuzuri, abandon, lipsa puterii. Faptul că nu ne putem accesa resursele interne arată multe mecanisme de autoapărare și blocaje pentru că așa am învățat să supraviețuim. De foarte multe ori ne reprimăm ceea ce simțim și ne ferim de durere pentru că ne este greu s-o ducem. În astfel de cazuri, unii oameni recurg la înghețarea emoțiilor sau amorțirea lor, prin diverse substanțe, alcool sau droguri.
Ca să explic mai pe înțelesul tuturor ce înseamnă fragmentarea sufletului – îmi place să fac o analogie și să-mi imaginez cum propriul corp este din sticlă. La un moment de traumă ceva în interiorul meu se sparge în bucăți. Acolo rămâne un gol pe care îl putem resimți multă vreme. Și pierdem o parte din suflet cum ar fi, iubirea, puterea, bucuria de a trăi, libertatea, sentimentul de a fi împreună etc. Toate acestea ne fac să ne simțim splitați și pot cauza probleme mentale sau să avem credințe limitative care ne împiedică să ne trăim viața la adevăratul potențial.
Prin terapia prin regresie se poate explora momentul de traumă exact la momentul în care a început. O problemă din viața prezentă are, de cele mai multe ori, cauza undeva în trecut, în alte vieți. Din propria experiență spun că anumite cuvinte sau fraze pe care le folosim în prezent se pot regăsi într-o viață trecută. Aspectul cel mai important este că se poate identifica cauza problemei și se poate merge direct la sursa ei. Se pot recupera resursele pierdute în momentul de început și se procesează trauma respectivă. Îmi vine în minte un exemplu. Rana de abandon sau chiar o pierdere semnificativă a unei persoane dragi pe care am întâlnit-o de multe ori de-a lungul timpului. Este o durere pe care o poti simți constant ca și cum ceva lipsește din viața ta. Cum ar fi gol în suflet. Dacă această rană nu este vindecată, prin diverse circumstanțe, ea va reveni și te face să te simti din nou abandonat. Nu este vorba de controlarea emoțiilor cum tot aud în jurul meu, ci mai degrabă de gestionarea lor. De a le putea identifica și a le oferi spațiu să se exprime, pentru că vin și își cer drepturile.
Ne putem regăsi liniștea doar vindecându-ne pe noi înșine, iubindu-ne pe noi înșine și eliberându-ne de traumele din trecut.
